Despre Sf. Gheorghe și numele orașelor Ruse și Giurgiu

Se știe cu siguranță că patronul formațiunilor militare tinerești după adoptarea creștinismului de către bulgari a fost Sfântul Gheorghe. Această calitate a sfântului – pentru a patrona tineretul luptător – este motivul înlocuirii fostului protector local (pre-creștin) Fata blondă cu Sfântul Gheorghe. Această logică pare astăzi ciudată, dar în urmă cu 11 secole a subjugat realitățile secolului al IX-lea și a numit localitatea sub patronajul Sfântului Gheorghe – Giurgiu.

Una dintre cele mai vechi două biserici din Ruse poartă numele Sfântului Gheorghe. Când a fost construit un pod (fortificație, nu o așezare) pe malul stâng al Dunării în secolul al XIV-lea, noua fortăreață din sistemul de fortificații a orașului este sub patronajul Sfântului Gheorghe și poartă numele de oraș Giurgiu. Numele “Ghiurghevgrad” (oraș Giurgiu) este păstrat în folclorul cântecelor din nord-estul Bulgariei. În izvoarele istorice se găsesc diverse variante ale numelui – Giurgiugrad, Yergöğü, Yorgovo.

Denumirea oficială și folclorică a orașului nu se exclud reciproc, deoarece sunt supuse particularităților culturale ale societății bulgare, care conțin manifestările lor oficiale („înalte”) și folclorice („joase”). Primele corespund ideologiei de stat, iar cele din urmă – cu ideile folclor-mitologice consacrate, cu imaginea lumii a bulgarilor.

O caracteristică esențială a numelor „Ruse” și „Giurgiu” este caracterul lor confesional – nume care păstrează memoria istoriei religioase a comunității. Cele mai vechi două biserici din oraș – Sfântul Gheorghe și Sfânta Treime mărturisesc indirect schimbarea credinței (de la păgânism la creștinism) și schimbarea rezultată a numelui și patronul orașului. Astfel, primul dintre numele orașului (orașul Rusin, Ruse) marchează vremea păgânismului vechi bulgar, iar al doilea (orașul Giurgiu) – prezența creștină, care a înlocuit funcțional un personaj – patron cu altul.

Odată cu pierderea statalității și apariția unei a doua cetăți (pe malul stâng al râului), dualitatea numirii orașului a fost treptat depășită. Până la mijlocul secolului al XV-lea, numai așezarea de pe malul drept al Dunării era deja marcată de RUSE, și de GIURGIU – așezarea de pe malul stâng. De atunci a început dezvoltarea independentă a acestor două orașe.

Conf. Dr. Nikolai Nenov